Când ești la volan, oboseala nu are grade de comparație
Undeva prin 2000. Trecut de miezul nopții. Conduceam de la Cugir spre București. În mașină mai erau doamna sufletului meu și Alex, care abia făcea 1 an. Eram extrem de obosit, după o perioadă cu foarte puțin somn, dar am zis că ”lasă, măh, că mă descurc eu, fac drumul ăsta dintr-o bucată, ce dreaqu!”. Mă bazam pe tinerețea mea (aveam atunci 25 de ani), pe experiența mea de șofer, pe faptul că știam pe de rost drumul, eram pe treabă, ce să mai…