Cerul se deschide în fiecare zi pentru noi să iasă zorile. Primul dar divin care ne colindă este lumina și o nouă zi din viață. De la Facerea lumii darurile ne-au tot colindat pe pământ, iar noi ne-am obișnuit așa de mult cu ele, încât nu mai știm să spunem „Mulțumesc, Doamne!” Copii fiind ni se pare firesc ca mama să ne aștepte cu masa pusă. Soții știu doar să certe când mâncarea este rece sau nesărată, au uitat acel „Sărut mâna pentru masă”, pe care poate că nu-l spuneau nici acasă mamelor…Blestemăm când ni se pare că din cer se aruncă nenorociri
