După Revoluție, am ţinut mai mult timp o rubrică în presa scrisă pe care am numit-o atunci Strada sociologilor. Publicam articole de critică socială, ca un fel de revanşă a sociologiei pentru deceniile de comunism în care aceasta a fost o profesie interzisă. Îi propuneam cititorului această denumire pentru că, înainte de 1989, puterea politică i-a interzis accesul pe ea şi nici nu cred că puterile prezente sau viitoare îi vor lăsa pe oameni să plimbe liberi pe trotuarele ei. Am ales atunci metafora străzii deoarece împărtăşeam ideea că strada este l