Adevărul e că nu mai citisem nimic de García Márquez din liceu, de când Un veac de singurătate m-a lăsat bujbe. Cărticica asta mică și verde de la RAO, în traducerea Tudorei Șandru-Mehedinți, este o bijuterie – nu doar pentru felul cum arată (iubesc editorii care decid să creeze design și pentru copertele 2 și 3), dar mai ales pentru cum e scrisă. În ceea ce mă privește, a fost lectura perfectă pentru o vizită-fulger la Belgrad, dar recomand citirea ei oricum.
Ar fi ciudat să mă apuc să înșir aici chestii despre García Márquez, e până la urmă ditamai scri
Stiripesurse.ro
