În fața oglinzii din baie, tatăl meu se bărbierește cu o concentrare de pilot la decolare. Și-a scos cămașa, să nu se stropească, și a rămas doar în maieu. Dintr-o țeavă groasă, de alamă, apa curge încetișor în chiuveta veche de jumătate de secol, străbătută de un păienjeniș de crăpături fine. Tata clătește din când în când lama în șiragul de picături, apoi revine la propria-i transformare. Fața lui reapare încetul cu încetul de sub stratul gros de săpun alb ca spuma laptelui. Ritualul e același, întotdeauna. Gesturile, precise și egale, zi după zi.
Stiripesurse.ro
