Stelele care tivesc cerul, dispar una câte una. Luna se îndură greu să părăsească mantia albăstruie, aşa că, doar îşi schimbă culoare din galben în argintiu, şi aşteaptă mândrul soare să apară pe seninul cerului. Se anunţă o caldă şi frumoasă zi de vară.
Copila călătoare – care de acum aşteaptă nerăbdătoare să cunoască locuri şi oameni noi -, se plimbă cu al său balon strălucitor în razele soarelui, peste un superb sat de munte.
Câtă verdeaţă! Ce miros diafan vine! Ce case frumoase! Parcă ar fi desenate, aşa cum am văzut în căţile cu poveşti