Colega mea din Iran  povestea, într-o pauză la cursul de engleză, despre România. Ochii ei negri străluceau de entuziasm: tocmai fusese într-o drumeţie de iarnă pe munte şi era foarte încântată de drum, de zăpadă, de atmosfera de la cabană. Simţeam că mă oglindesc în bucuria ei şi îi sorbeam fiecare cuvânt. E o ţară extraordinar de frumoasă, mai spunea ea. Şi ceea ce mi se pare cel mai interesant e că frumuseţea nu e în oraşele mari. La noi în ţară, oraşele mari sunt mai frumoase. Pe când aici, oraşele mici şi satele sunt incomparabil mai atrăgătoare.