Aseară pe la 7 în sfârșit am clacat. Aveam gâtul obosit și nu-mi mai plăcea nimic-nimic. De energie ce să mai vorbim… Pe la 8 am plecat de la studio și ne-am dus să ne plimbăm printr-un parc care s-a dovedit a fi uriașa curte a unui spital. Haios e că arăta ca o casă de aristocrați sau, în cel mai rău caz, a hotel de lux, necum a spital. După vreo oră de verdeață, soare și îmbrățișat copaci seculari deja mă simțeam mult mai bine (aaa, nu v-am spus, aici e soare aproape zilnic, a plouat extrem de puțin de când am venit, noi tot glumim că am adus soarele cu