Un adevărat rechizitoriu lansează fostul poliţist Cristian Cioacă la adresa procurorilor, judiciariştilor şi legiştilor prin cele 30 de pagini ale cererii de revizuire adresate instanţei argeşene care l-a condamnat la ani grei de închisoare, după ce a fost acuzat, doar pe baza unor probe indirecte, multe controversate, că şi-ar fi ucis soţia, pe avocata Elodia Ghinescu, în august 2007, dispărută… fără urmă. Dacă va fi admisă revizuirea, cu Cioacă după gratii sau în libertate, cazul „Elodia” va deveni din nou… exploziv.

”Vă solicit a admite cererea de revizuire şi a dispune rejudecarera cauzei pe fond. Vă solicit a suspenda executarea pedepsei închisorii de 15 ani şi 8 luni închisoare până la soluţionarea prezentei cereri de revizuire, în conformitate cu prevederile art. 460 alin 1 din Codul de procedură penală”.

Asta le cere Cioacă judecătorilor argeşeni. Pentru cine credea şi crede în continuare că doar o răsturnare de situaţie senzaţională, o probă nouă excepţională sau, de ce nu, apariţia Elodiei, vie sau moartă, ar putea motiva o revizuire a cazului se înşală. Pentru că prevederile noului Cod penal scot în evidenţă şi alte teme/cazuri de revizuire, trecute evident în revistă şi de Cristian Cioacă, prin avocata sa, Maria Vasii.

Astfel, dincolo de motivul clasic de revizuire – probe noi -, Cioacă invocă şi probează cu trimiteri directe şi punctuale la paginile dosarului său, alte trei ”cazuri de revizuire”. Este vorba de faptul că ”hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţii înveterate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, influenţând astfel soluţia pronunţată”.

O altă ”hibă” speculată de apărarea lui Cioacă se referă la situaţia în care ”un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea sentinţei, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză”. Şi, în fine, ar mai putea motiva revizuirea situaţia în care ”un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală, a comis o infracţiune (fals şi uz de fals, fals în declaraţii, complicitate la represiune nedreaptă) în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere”, infracţiune care, deşi prescrisă, poate fi constatată chiar de instanţa de revizuire a cauzei.

”După pronunţarea horărârii (n.r. – de condamnare), am descoperit împrejurări care atestă că înscrisuri/rapoarte de constatare/rapoarte de expertiză care au fost folosite ca probe în procesul penal sunt false, motiv pentru care mă adresez instanţei prin procedura de revizuire. De asemenea, înţeleg să invoc în procedura revizuirii fapte penale săvârşite de către persoane care aveau calitatea de specialişti/criminalişti şi au desfăşurat activităţi de prelevare probe şi activităţi de evaluare a acestora, lucruri care au primit valoare de probe împotriva mea şi au stat la baza condamnării în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire o cer”, spune Cioacă în solicitarea sa.

Experimentata apărătoare a lui Cioacă, avocata Maria Vasii (fost judecător), arată instanţei căreia i-a adresat cererea de revizuire că, în ce priveşte ”dovada cazurilor de revizuire, înţeleg să invoc prevederile art. 454 alin. 2 NCPP (noul Cod de procedură penală), respectiv împrejurarea că nu mai este necesară parcurgerea procedurii penale şi prezentarea hotărârii judecătoreşti de constatare a infracţiunilor legate de aspectele invocate, deoarece a intervenit prescripţia răspunderii penale”. Şi, astfel, avocata crede că instanţa este automat ”învestită cu judecarea cauzei, inclusiv sub aspectul infracţiunilor semnalate”.

Avocat Artin Sarchizian (preşedinte al Societăţii Române pentru Dreturile Omului) spune: ”În situaţia în care instanţa admite în principiu cererea de revizuire, poate să dispună suspendarea executării pedepsei. Dar, în acest caz foarte delicat, foarte sensibil, este o mare problemă cu admisibilitatea revizuirii cauzei, problema ţinând de intervenţia sau nu a prescripţiei. Nu ştiu dacă a intervenit prescripţia în cazurile invocate. Dacă, într-adevăr, a intervenit prescripţia, atunci sigur că nu mai e nevoie de o hotărâre judecătorească separată şi s-ar putea cerceta aceste cazuri pe calea revizuirii.

Dar însuşi faptul dacă este fals sau nu un document nu ar conduce automat la admiterea revizuirii. Într-adevăr, acesta ar fi un prim pas pe care instanţa l-ar face: să verifice falsitatea unor încrisuri în cauză sau falsul în ce priveşte declaraţia unui martor ori a unui raport de expertiză. Şi, abia apoi, dacă constată falsul, să admită revizuirea şi să rejudece cauza, excluzând probele constatate a fi false”. Cum probele, mărturiile susceptibile a fi false invocate de Cioacă sunt numeroase, este foarte posibil ca instanţa, cu puţin curaj, să admită revizuirea şi să rejudece cauza. Dacă s-ar întâmpla, am asista, într-adevăr, la o răsturnare de situaţie… răsunătoare.

Printre numeroasele falsuri din dosar la care face referire Cioacă se numără raportele de expertiză biocriminalistică (din septembrie 2007) emise înaintea începerii urmăririi penale, rapoartele cu privire la stabilirea amprentei ADN (a Elodiei) din fire de păr care ”nu aveau bulb” şi, evident, celebrele şi controversatele rapoarte privind probele din râpă.

În ce priveşte declaraţiile de martori/experţi contestate de Cioacă, şi acestea sunt numeroase. Nu în ultimul rând, Cioacă face referire la controvesatele dispozitive ADE 650 cu care, cu sprijinul SPP, procurorii au căutat fără succes cadavrul Elodiei. Producătorul acestor dispozitive a fost condamnat în Marea Britanie, pentru escrocherie, la ani grei de închisoare.

Preluare ziarulring.ro