Era deja seară, întuneric. Îl văd pe bătrânul neîngrijit, cu un palton mare și mânuși negre… un om pe care îl știu de 30 de ani. Parcă arată fix la fel ca în urmă cu 3 decenii. Știu ce o să îmi zică, aproximativ. Variațiuni pe aceeași temă, cu mici schimbări în detalii. Începe să îmi amintească de gunoiul din oceane – milioane de tone, de balena care avea stomacul plin de deșeuri când a murit. Îmi zice că balena nu poate să trăiască în felul acesta, în mările care au ajuns gropi de gunoi. Și cum oamenii de știință din urmă cu un secol deja știau