Naraţiunea evocă aventura cosmică a unui tânăr pictor francez atras de exotismul Orientului. El ajunge până la urmă în Valahia la vestitul „izvor al tămăduirii”, pe un alt tărâm „ca un Columb”cum se exprimă însuşi autorul.
Călătorul străin este confruntat cu realităţi paradoxale în raport cu civilizaţia din care descinde. Sosit noaptea în Amara, rămâne uimit fiindcă nimic din ceea ce ştia el despre o staţiune nu se afla aici. Îl întâmpină o aşezare, un sat cufundat în întuneric, cu poteci în loc de străzi pe care poposeau animale şi diferite atela
