Era întinsă în camera copilăriei ei, pe patul pe care dormise atâţia ani până plecase de acasă, pe care apoi dormiseră o vreme şi copiii noştri. Mă întinsesem şi eu lângă ea, amintindu-mi de zilele noastre bune, de planurile pe care ni le făceam, de speranţele pe care le aveam. Privind-o cum stă pe spate, liniştită, calmă, …