Am văzut filmul acum câțiva ani și m-am simțit ca ultimul prost. Adică n-am înțeles nimic. M-am prins (sau am crezut că mă prind) că are o logică, erau anumiți actori care se tot repetau în alte roluri (câteodată chiar în roluri de sex opus sau de altă rasă) și am presupus că erau reîncarnări ale personajelor trecute. Am citit în sfârșit și cartea lui David Mitchell, tradusă incredibil de Mihnea Gafița (i-am găsit doar vreo două scăpări – spre exemplu referirea la albumul lui Dylan, Blood on tracks, care s-ar putea traduce eventual Sânge pe piste, nu pe … citeste mai mult