Salutare! Rareori mi se intampla dupa ce termin de citit un roman sa-mi las cartea pe piept si sa raman adanc pe ganduri. Am patit-o de curand cu Atlasul norilor si inca ma aflu sub imperiul mai multor emotii. In primul si-n primul rand, inca nu m-a hotarat daca mi-a placut ori ba. E o carte ciudata, asta e sigur si mie-mi plac ciudateniile, insa pe alocuri a fost atat de greu de citit incat eram aproape s-o las balta. Si-o sa va explic imediat de ce. Pe parcursul acestei carti, ne intalnim cu sase povesti, toate diferite. Primele cinci sunt scrise pe jumatate, a sasea este povest