Așteptăm să trăim. Și, până când?
În metrou, în fața mea, toate scaunele ocupate. Alături, în picioare, un bărbat exagerat de slab, cu o privire pierdută, rezemat de ușă. Ce dacă e interzis. E atât de palid, că pare deja cu un picior în altă lume. ”O fi având cancer” – mă trezesc gândind. Și dintr-o dată mă simt neliniștită, ca…… citeste mai mult