Străbunicul Alexandru Munteanu1, „îmi trimite” răspuns la căutările mele, la întrebările mele de o viață. Așa se face că am găsit abia acum, în ultimii ani, prin arhive sau ediții în format electronic, o serie de scrisori și relatări. Noi nu le aveam în familie, nu doar fiindcă accesul la asemenea documente era dificil în anii 50-60, dar nu le aveam la propriu. În familie nu mai exista nimic care să ne vorbească amănunțit despre el. Cu chiu cu vai, mama îi salvase doar rezumatul lucrării de doctorat 2editat la Budapesta, în 1913.