București, 2015. Stră-străbunicul meu, Ion Ștefănescu din Munții Orăștiei, nu a fost istoric, nu a fost dacolog, nici dacopat, nici legionar, nici comunist, nici popă. Deși contemporan cu Hașdeu și Densușianu, nu i-a cunoscut și nici nu a apucat să citească articolele lor. Deci nu avea cine și cum să îl îndoctrineze. Preotul din sat, care îi era și cumnat, nu ținea slujbe de pomenire dacilor sau regelui lor, Decebal. Pomenea în cuvinte simple, cu evlavia cuvenită pentru cei stinși, pe toți cei știuți a fi „din neamul lor cel adormit.” Străbunicul Ion Ștefăne… citeste mai mult