Pe vremea cozilor la gheare, din care se preparau celebrele „supe de pui fără pui”, lumea se îndrepta spre locurile de muncă (culmea, exista așa ceva) ocolind cu grijă grămezile de moloz și dealurile de pământ excavat aflate în preajma unor stații ITB, locuri de încercat nervii, denumite oficial stații de transport în comun. După o vreme, grămezile de pământ au dispărut și o bună parte din grupul „statuile răbdării infinite” s-a animat și a luat-o cătinel spre stațiile de metrou. În decembrie, 1979, mersul prin oraș s-a îmbunătățit substanțial. Dar nu
Stiripesurse.ro
