Brad, 1959. Sunt în parcul „Unu Mai” cu verișoarele mele venite de la Timișoara. Mama le-a invitat într-o scurtă vacanță fiindcă părinții lor zugrăvesc casa. Le-am adus aici, în parc, pentru că vreau să le ofer o surpriză. Înghețata de vanilie la cornet, făcută de doamna David, a fost foarte bună, le-a plăcut. Dar nu asta era surpriza. Fetele privesc trecătorii cu un nedisimulat interes. Am crezut că vom vedea peste tot moți, țărani moți, spun ele. Și uite, vedem doamne elegante, domni cu ochelari de soare și băieți cu biciclete. Am un ghem în stomac. Mi-e … citeste mai mult