Am văzut ultimul lungmetraj al lui Adrian Sitaru în condiţii ilegitime, un dreptunghi de câţiva metri pătraţi pe un ecran normal de cinema. Cum filmul începe abrupt – fără generic, fără vreo tranziţie de sunet – am crezut că e o problemă de calibrare. Aşa că am rămas cuminte în scaun, aşteptând momentul în care proiecţionistul o să dea filmul de la început şi o să …
