“Cred că te iubesc”. Aşa începe. Cu o ezitare, nu cu o afirmaţie absolută. Abia apoi dispare echivocul şi se instalează certitudinea. Sunt tineri, frumoşi şi se iubesc. Au preocupări comune, sunt veniţi la Bucureşti din provincie, discută despre “supraomul” lui Nietzsche, fac dragoste şi studiază amândoi la Facultatea de Litere. Urmează ritualul cinelor în familia părinţilor, …
