Am recitit Amicus Plato sau Despărţirea de Noica, la peste douăzeci de ani de la prima publicare, cu un sentiment de bună dispoziţie crescândă, de jubilaţie chiar, sentiment pe care ţi-l provoacă textele “cu adevărat importante”. Într-o cultură redevenită preponderent provincială după 1945, cum este cea română, două generaţii ocolesc, aproape în bloc, acest simptom: …
Stiripesurse.ro
