Nu știu cum să încep, de unde și ce să scriu mai înainte. Vă spun însă din start că nu este un material obișnuit, e doar un amalgam de emoții și trăiri. Pentru că dincolo de presă și de meserie, fiecare dintre noi are dreptul să fie suporter. Este o poveste, dacă vreți, povestea unei ore superbe pe care am încheiat-o cu ochii în lacrimi în fața unui ecran. Mi-am scos ochelarii, i-am șters și am plâns. Înfundat, cu capul în palme. M-am descărcat. Oare dacă pentru mine a fost greu, cum a fost pentru aceste fete?
România a învins Ungaria. O țară care respiră, t
Stiripesurse.ro
