Stătea la fereastră și, cu coatele pe pervazul lat, se uita la cerul cu nori învolburați. Îi veni în gând că avea în față marea cuprinsă de furtună, cu uriașe valuri nestăpânite. Nu se împăca cu marea. Întinderea ei nesfârșită îl neliniștea. Pentru că nu știa să înoate și nu se putea îndepărta de țărm, nu-i plăcea nici vara, când spuma …
Stiripesurse.ro
