Duduia Lizuca simți lacrimi în ochi:
-Așa nu se poate! șopti ea. Dacă vă duceți d-voastră ce fac eu? Bătrânica începu deodată a lacrima și a suspina ” întocmai ca bunicuța” se gândi Lizuca. Ceilalți prichindei zâmbiră. Bătrânelul se aplecă și puse mâna pe fruntea copilei.
-Fii liniștită, Lizuca, pentru că noi nu te lăsăm. Numai astă primăvară a fost în primejdie dumbrava.
-Ce-a fost astă primăvară? întrebă copila.
-Nu-ți aduci aminte? Tatăl tău a venit la bunic și a cerut să vândă dumbrava, căci are nevoie de bani.
-Da, da, da! își ad
Stiripesurse.ro
