Atunci când semnatarul acestor rânduri are de prezentat o carte, adoptă de regulă un ton cât mai obiectiv şi oricum direct, nu doar datorită lipsei unei formaţii teoretice, ci în primul rând din nevoia firească de a apropia internautul generic de nervul viu al cărţii. Chiar şi când e vorba de proiecte personale. „Adio, Europa!”, romanul emblematic al lui I.D. Sîrbu cere, însă, o …… citeste mai mult