Nu am mai scris de foarte mult timp ceva așa că m-am gândit să postez aici acest scurt eseu despre iubire.
Acea dezamăgire…
De dimineață m-am trezit iluminată. Nimic nu contează cu adevărat, nimic nu trebuie să rimeze, totul e un întreg: cu sau fără tine. Ziceam deci, despre acea dezamăgire. Când îi privești cu drag, cu patos, și realizezi că sunt doar niște furnici de care ți-e milă, pentru că viețile lor vor fi scurte și lipsite de ceva grandios. Dar ei nu știu că sunt furnici și uneori ești și tu confuz. Ce-i drept, când ești lângă ei, lumea se vede
