Dragul meu,Nu credeam să-nvăț a prețui cravatele, butonii și batistele tale, nimicuri bărbătești, așa cum spuneți voi câteodată despre fardurile noastre, „fleacuri femeiești” până nu mi-ai întins brațul și nu ți-am remarcat eleganța princiară!Degetele fine parcă erau ale unui pianist priceput mi-au cuprins talia și eu pluteam de mândrie că un bărbat așa de elegant îmi rezerva întreaga lui atenție. Murmurul de admirație al femeilor te-a lăsat complet indiferent fiindcă aveai în sânge eleganța comportamentală care nu-ți permitea să faci ochi