Pe blogul său, Năstase a spus: ”Congresul PSD a însemnat pentru mine un moment de emoție. Am fost într-o situație pe care mi-e greu să o definesc. Am participat la toate etapele de ”construcție” a acestui partid. Din 1990, când am fost ales purtător de cuvânt și responsabil pentru relații externe al FSN, ulterior ca președinte executiv al FDSN sau PDSR și, până în 2001, când, în calitate de președinte fondator (alături de Alexandru Athanasiu – pe care am regretat că nu l-am văzut la Congres), am lansat Partidul Social Democrat – partid acceptat în Internaționala Socialistă (la reuniunea din Brazilia, cu un singur vot împotrivă – cel al PD-ului lui Băsescu). Îmi vin în minte numeroase momente în care istoria mea personală s-a legat de istoria acestui partid. Și cu bune și cu rele. Unele amintiri aș vrea să le șterg complet din memorie. Pe altele aș vrea să le pun în cea mai prețioasă casetă a trăirilor și memoriei mele.”
Tot pe blogul său fostul premier spune că a avut impresia că unii colegi, participanți la congres, au privit ciudat prezența lui acolo. Cu toate astea el a profitat de această ocazie pentru a se reîntâlni cu prieteni vechi din întreaga țară. ”M-am bucurat să-l reîntâlnesc și pe președintele Internaționalei Socialiste – George Papandreou – un bun prieten. M-a impresionat enorm primirea care mi-a fost făcută. Cunosc ritualurile și ceremoniile de la congrese. Știu ce înseamnă să fie prezentat cineva. Știu să ”ascult” aplauzele din sală. În momentul în care însă, întorcându-mă spre sală, am văzut cum se ridică în picioare, în valuri, cei 5000 de colegi, pentru a mă aplauda, am simțit că mi se aburește privirea și am simțit cum o mare căldură mă cuprinde”, a notat fostul premier pe blogul personal.
Textul lui Năstase este însoțit de câteva imagini de la Congresul PSD.
