A dărui (I) de Claudia Lizica Groza
– Gata a trecut vremea ta! Până la iarnă, stai aici cuminte. Asta dacă ai noroc să fie zăpadă, să fii utilă, spuse stăpânul, trântind uşa podului.
– Şi se pare că vei avea nevoie şi de ceva reparaţii, se auzi din apropiere o voce firavă.
– Tu cine eşti? întreabă săniuţa.
– Sunt o jucărie, un castel de lemn – Castelul Turn, căruia băiatul stăpânului i-a rupt o uşă, şi m-au aruncat aici. Nu au deloc suflet.
-Te cred. Eşti de mult aici?
– D… citeste mai mult Vezi sursa