Am găsit pe o tarabă la Nisa cind am fost acolo, un exemplar din cărticica roșie a lui Mao și am cumpărat-o, ca vestigiu istoric. Faptul că se găsea aruncată printre alte lucruri vechi și prăfuite, la preț de second-hand, mi-a permis citeva reflexii de genul – timpul trece, marile glorii se fac praf și pulbere etc.
Mao e și nu e uitat. Au existat si in Occident maoști( intelectuali mai ales, cu obiceiul lor prost de a se alinia zeilor) dar nu cred că Mao s-a gîndit la efectul pe care l-a produs în lumea occidentală cînd, în 1966, a declanşat “revoluţia