Telefonul românesc al urii de sine
Telefonul ar trebui să fie o modalitate de comunicare. Adică ceva gen: te sun să-ți amintesc să cumperi esență de vanilie. Te sun să văd ce mai faci TU. Dar ca orice șarpe al comunicării, de fapt eu te sun să vezi ce fac EU. Pentru că am nevoie de atenție, și dacă nu se poate altfel, mi-o sug cu paiul de pe fir. Sau mă iraiez wireless, că de acum toată lumea este dezfirată.