Cumva, nuș cum se face, dar avem obiceiul (cam prost, după umila mea părere) să credem că evenimente mari, la care ne place să participăm și de la care avem de învățat se cam organizează, așa, ele singure, sărăcuțele. Și nu că există, în ordinea pașilor, cineva care s-a gândit să facă un astfel de eveniment, apoi cineva care a zis ”mă bag și eu” și apoi cineva care s-a ocupat ca lucrurile să se întâmple. Iar, când ”cineva”-ul inițial merge până la capăt, apoi atunci iese cel mai bine.
Andrei Avădanei și DefCamp sunt exemplul pe care vi-l dau astăzi
Stiripesurse.ro
