O să fie o postare mai personală astăzi, oarecum opusă celei de ieri, în care spuneam că nu lucrurile, ci experiențele sunt cu adevărat importante în viață.
Mi-am amintit ieri de tataia, ultimul dintre bunicii mei, care s-a dus acum 2 ani, la 84 de ani, È™i probabil că ar mai fi trăit È™i astăzi, dacă nu ar fi fost o operaÈ›ie de bilă care l-a pus până la urmă la pământ. Dar… chiar el spunea că dacă È™i cu parcă se plimbau în barcă (nu È™tiu dacă v-am povestit că a fost cea mai veselă persoană din câte am cunoscut, È™i acum râd când îmi amintesc minunil
