Tudor Ganea – Cazemata, Editura Polirom, Colecția Ego. Proză, Iași, 2016 – 216 pagini
În 2016 am avut două debuturi în proză remarcabile. Întâmplător sau nu, ambele cu iz de mare. Radu Niciporuc, cu proză scurtă, și Tudor Ganea, cu roman. Cazemata a un spectacol la imaginilor răpitor-fantasmagorice. O proză bine strunită, cu accente atât pe oralitatea veridic redată (monologurile personajelor-cheie sunt, poate, partea cea mai izbutită), cât și pe narativul descriptiv, dar alert. Totul în slujba unei povești îmbibate de fantastic până la ultima cusătură. Un colaj
