Merg în serviciul de pază. Trec întîi prin sat. Umblu singur cuc pe uliţe cocoşate. Mă simt ca într-un deşert al tătarilor, al khazarilor, al ungurilor, dracu’ mai ştie al cui! Însingurarea simţită tot timpul la pichet nu-mi scade. Nu iau parte la viaţa satului, nu am cum. Regulile lui, cîte le cunosc, îmi par că fac parte …
