Nostalgiile copilărieiPrin oraș plâng cireșii cu petale de floare. Se scutură la line adieri ca anii mei. Închid o clipă ochii și simt mâinile bunicii mângâindu-mă pe creștet în timp ce-mi spune povești. Ea m-a apărat de zmei și de vrăjitoare, de balauri cu șapte capete. Am făgăduit când am plecat la școli că nu ne vom despărți niciodată, dar n-am știut niciodată ce promit atunci.Dacă mă miram de ia sa veche cu trandafiri și panseluțe cusută manual, bunica mi-o împacheta și mi-o dădea la plecare. Așa au dispărut pernele ei cu fețe din mătase, șervețel
Stiripesurse.ro
