După ce goniră ei așa toată ziua, către seară izbutiră să-l înconjoare, și unul din curteni îl atinse cu glonțul și-l vătămă la un picior, astfel că biata făptură începu să șchiopăteze. Și cu mare greutate și chin reuși el să ajungă acasă. Dar un vânător se luă pe ascuns după el până aproape de colibă și-l auzi spunând:
– Surioară dragă, dă-mi drumul în casă!
Și văzu și ușa deschizându-se și apoi închizându-se repede. Vânătorul își întipări în minte totul și înfățișându-se împăratului, îi povesti cele ce
