Facturile de hârtie sunt, fără îndoială, de origine scoțiană și rude cu Duncan Macleod, că altfel nu-mi închipui de ce par a fi nemuritoare.
Pur și simplu era o vreme când era imposibil să scap de ele, deși aș fi vrut asta.
Au fost, de fapt, două etape. În prima, problema era cu facturile care nu veneau deloc și, în lipsa unui sistem online, habar n-aveam ce trebuie plătit, când și cum. Ca-n bancuri, “ieșeam eu din când în când”, mă duceam la ghișeu și plăteam cât ziceau ăia că e de plată, fără să comentez. Plus că, tot în lipsa unui sistem on
Stiripesurse.ro
