La 9.30 dimineața, cu o zi înainte de 8 martie, stăteam așesată pe un scaun ca de pitici. Picioarele nu îmi încăpeau sub masă, așa că le strângeam cât mai aproape pe mine. Eram la gădiniță, în grupa mică. Lângă mine stătea Julie. Meșterea de zor o felicitare pornită de la conturul palmei ei. Felicitarea era pentru mine. Educatoarele pregătiseră împreună cu copiii un program special pentru mame. Mică și tunsă cu breton, Julie lipea bucuroasă flori albastre și roșii pe palma de carton. Eu puneam cu pensula lipici. Ea aranja petalele și frunzele. Felicitarea s-a
