Se crapă de ziuă. Sunt ani buni de când reușesc să mă trezesc înainte să sune alarma telefonului. Resetez alarma, iau primul device ce îmi pică în mână și îmi accesez mesajele. A devenit obișnuință. Un mesaj video îmi atrage atenția. La început nu înteleg ce se întamplă și îl închid speriată. Respir adânc și apoi redeschid.
Pe ecran apare o doamnă în vârstă, ceva din chipul ei îmi e atât de familiar. Are în jur de 75 de ani, părul alb tuns scurt și ușor ciufulit. E îmbrăcată sport. Deși ochii îi sunt obosiți și vocea ușor tremurată are ceva, cev
