Libertatea: Tommy, cum se îmbină arhitectura cu gimnastica? Ştim că faci acest sport de la cinci ani, dar că te-ai ţinut şi de şcoală, absolvind Facultatea de Arhitectură Penn State, SUA…
Tommy Ramos: A fost greu, o luptă! Gimnastica e de la tatăl meu, Tommy senior, care a făcut acest sport. Iar cu arhitectura e şi mai simplu: îmi plăceau desenele animate şi încercam să pun pe hârtie ce vedeam la televizor sau în revistele pentru copii. În plus, am avut întotdeauna un creion şi hârtie aproape. Mama e tot arhitectă, Nina şi Paola, surorile mele, le fel! O afacere de familie. Da, sunt profesii complet diferite, un sport şi o artă. Dar, nu-i aşa, există şi arhiectura gimnasticii, şi gimnastica arhitecturii! Gimnastica e un sport care te pregăteşte pentru viaţă.
Ce a însemnat locul 6 la inele, la Olimpiadă, pentru tine?
Foarte mult! Cred că am devenit atlet adevărat şi ca persoană. Eu sunt o persoană normală, la fel ca toţi ceilalţi, şi nu un star de cinema. Trebuie să lucrez, să studiez, să fiu un exemplu pentru copiii care fac sport.
O întrebare ce frământă multă lume. De ce nu vorbeşti despre relaţia ta de dragoste cu gimnasta Cătălina Ponor?
Pentru că avem o relaţie obişnuită şi am vrea să o ţinem doar pentru noi. Am decis că modul cel mai corect de comportament este de a păstra tăcerea. Dar, pentru ea şi pentru voi, vă pot spune că de când suntem împreună, sunt cel mai fericit!
