Sunt un pic confuză fiindcă nu prea ştiu dacă e frumos să vă spun domnu’ sau preferaţi tovarăsu’, aşa cum vă spuneau băieţii ăia care v-au întâmpinat la televiziune în ’89 când eu priveam ca proasta la teveu’ după ce plecase tiranu’, în timp ce frati-miu plângea pe muteşte -el credea că eu şi mama nu ne-am dat seama, da’ noi ştiam, numa’ că eram amândouă discrete.
Când mă gândesc mai bine, nu cred că eram discrete, ci doar speriate; frati-miu nu avea 21 de ani ca mine, avea 36 şi nici măcar mama nu-l văzuse plângâ
Stiripesurse.ro
