Mai întâi am pierdut jucăriile una câte una. Mi-au rămas mici, s-au stricat sau au fost date altor copii, cert este că la orizont a apărut prima piază rea, apoi alta, astfel că m-au invadat grijile, responsabilitățile, școlile pe care le-am absolvit, zidurile între care mi-am pierdut tinerețea.Scrâșneam din dinți și suportam, atâta timp cât hidoșenia cu coasa nu se repezea în cei dragi, în cunoscuți și apropiați.-Luați tot, tot ce am, dar nu vă atingeți de oameni, îmi venea să strig către cer!Ce rost mai avea viața fără bunicii care-mi dădeau ce aveau mai de
Stiripesurse.ro
