Iliescu și minerii, Iohannis și rockerii

Interesant!

07.11.2015

Autor: Cristi Teodorescu

Optimismul tragic al unei societăți nefericite

Mai multă lume mă roagă să mă pronunț în legătură cu ceea ce se întâmplă. Ce să spun? Nu se vede? Țara se prăbușește în haos.
Nemulțumirea acumulată în timp este legitimă. Soluțiile invocate sunt însă imposibile. Acțiunea străzii este una antisistem. Este sistemul neo-feudal fardat cu pudră democratică. Sistemul nu poate fi reformat însă peste noapte.
Neîncrederea populației în conducători este de asemenea explicabilă. Fără conducători avem, însă, doar anarhie. Partidele sunt iremediabil compromise. Fără ele, însă, nu poate exista democrație. Apariția unor partide noi și a unei clase politice noi nu se pot produce nici ele într-o zi.
De ani buni avertizez că vom ajunge aici. Textele cuprinzând aceste avertismente sunt publice. Le găsiți pe blogul meu.
Servește anarhia aceasta României? Nu! Este România mai puternică în seara asta? Nu! Este România condusă în acest moment? Nu! Cine profită de această situație? Nu prietenii României. Să fie aceștia, oare, inactivi în aceste momente? Să fi fost ei inactivi în ultimele zile?
Imediat ce se poate face? Doar să se aștepte epuizarea energiei dezlănțuite. Să sperăm că vijelia va distruge cât mai puțin; căci orice vijelie distruge.
Apoi va veni, probabil, dictatura. Mulți o vor saluta entuziast socotind că numai ea va readuce apele în matcă. Pe de altă parte, vor fi desigur mulți adepți ai „imposturii democrate” care vor accepta că totul trebuie să se schimbe doar întrucât vor dori ca nimic să nu se schimbe.
Într-un discurs ținut în 1990, pe când revoluția era în toi, spuneam că atunci când se tulbură apele, la suprafață ies gunoaiele. Este un fenomen natural. Să fie altfel în 2015?
„Vă mulțumesc dragi mineri!” – a spus Președintele Iliescu în 1990. După 25 de ani a fost chemat la procuratură să își explice cuvintele. „Vă mulțumesc dragi rockeri!” – este mesajul transmis de Președintele Johannis în aceste zile. Peste 25 de ani, probabil, va fi chemat la procuratură să explice acest mesaj. Istoria se mișcă în cerc.
Să îi îmbrățișăm cu dragoste pe acești tineri frumoși, nefericiți și nevinovați. Este tot ceea ce putem face. Empatia le-a fost refuzată și au atâta nevoie de ea. Ei știu ce simt dar nu știu exact ce vor și mai ales nu știu ce fac. Îi înțeleg. Tocmai de aceea sunt trist. Le doresc să nu aibă soarta tinerilor francezi din 1968 care astăzi vor să uite „victoria” lor de atunci iar dacă nu pot uita spun „niciodată din nou!”.
Text semnat de Adrian Severin