Când eram la școală aveam scutire la sport. În schimb, mergeam la săli de fitness și aerobic. Acolo nu-i scăpa nimănui mingea în ochelarii mei, nu eram nevoită să sar capra și să cad în cap și nici nu era nevoie să merg pe bârnă. Nu am fost niciodată performantă la viteză, rezistență sau echilibru. Însă, printr-o sclipire de moment, mi-am dat seama de la 13 ani că sănătatea este esențială pentru o viață trăită cu sens. Probabil că atunci s-a activat în mine ceea ce ne spunea învățătoarea încă din clasa I, Mens sana in corpore sano. Așa că am început