Ne apropiem cu pași repezi de vârsta de doi ani și ni se pare că timpul a trecut pe lângă noi mai ceva ca zăpada asta de viscolește de câteva zile. Repede, repede a trecut. Parcă ieri l-am adus acasă din maternitate, parcă ieri am făcut primul biberon cu lapte, parcă ieri a zâmbit prima oară și parcă ieri a făcut primii pași. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat ieri, dar… așa se simte.
Ne-am bucurat de toate momentele petrecute împreună. Au fost multe nopţi nedormite și au fost o sumedenie de zile fericite. Toate au fost fericite, de fapt. Stau și mă uit
