Mă uit la prezentul agitat pe care îl traversăm. Inspir, zâmbesc, încerc să ţin pasul, expir şi mă îngrijorez că între timp au trecut deja câţiva ani. Ani cu bune şi rele, ca pentru fiecare de pe acest Pământ. Îmi ofer timp să mă gândesc de unde a început drumul meu, care a fost oraşul în care am ţipat pentru prima oară, cartierul în care am strâns o adevărată colecţie de julituri, străduţa pe care am învăţat să merg pe bicicletă, drumul spre grădiniţă şi câteva maşinuţe cu care mă jucam pe scara blocului alături de ceilalţi copii din bloc. Anii … citeste mai mult