Ioana Brăilescu: Lumina de la capătul uitării – Vertij la FNT, 2015
Se poate traduce degradarea psihică în trăire corporală? Cum se poate vorbi despre o boală atât de complexă şi de neînţeles ca Alzheimerul şi cum poate fi ea transformată în act artistic, fără a leza, fără a interpreta, fără a simplifica? Dar mai ales, în ce măsură poţi fi obiectiv atunci când este vorba de propria mamă?… citeste mai mult