Este ora 18.10. Tocmai ce m-am întors din Piață. M-am dus de dimineață, de la 11. Încă nu se adunase prea multă lume și circulația nu era închisă. Fetele mele nu au vrut să meargă la Protestul Copiilor așa că m-am dus singură. Nu am avut nimic la mine. Pe pancartă nu știam ce să aleg din multitudinea de gânduri, de revolte, de neputințe. Steagurile de la 1 decembrie sunt acum rochii la păpuși. Așa că mi-am luat la mine telefonul, un încărcător extern, o sticlă cu apă, o portocală, mănuși, o bluză și o căciulă. Din metrou simțeam că îmi venea să plâng.
